>~precizez ca povestioara ce urmeaza are un sambure de adevar, chiar daca se vrea a fi o sursa de idei care rezolva enigmele existentiale ale unora~

El e un om cu bani. Are foarte multi bani. La inceput, parintii ii umpleau portmoneul de fiecare data cand el avea nevoie. Pe urma s-a angajat (pe pile), si a avut un salar nejustificat de mare pentru ceea ce avea el de facut. Oricum, avea bani, multi bani. Pe urma, si-a gasit pe cineva care vroia sa-si deschida o firma. L-a finantat, si a devenit partener. Slujba lui foarte bine platita incepea sa aduca venituri mici in comparatie cu incasarile datorate succesului noii firme. Asa ca intr-o zi, cu nasul pe sus, a mers in biroul directorului, l-a injurat ca nu vroia sa-i mareasca salariul si l-a criticat ca este un sef iresponsabil, care nu apreciaza munca angajatilor sai si are pretentii din ce in ce mai mari, nefondate (macar daca aceste vorbe veneau din partea unui alt angajat, cu salariul mic, dar care se spetea la munca). Dupa asta, s-a certat cu cel care i-a facut rost de job, pentru ca acesta si-a permis sa-l faca nesimtit si nerecunoscator. In fond si la urma urmei, atunci cand ai bani, nu ai nevoie de oameni care sa te insulte in jurul tau, nu? Si s-a dus omul nostru si a investit tot ce avea in afacerea prospera. Pentru o perioada de timp, lucrurile s-au imbunatatit, lui ii mergea din ce in ce mai bine: iesea prin cluburi, spargea bani pe tot ce apuca si era inconjurat de (asa-zisi) prieteni.
Numai ca orice minune dureaza 3 zile. Asa ca, nu a trecut mult pana cand afacerea lui prospera a inceput sa fie afectata de criza financiara. Pe cand a reusit sa se dezmeticeasca din stilul lui de viata, averea ii disparuse. Insa el nu stia sa traiasca din bani putini. Stia doar sa cheltuiasca… si inca mult.
Cum poate fi un astfel de om dezvatat de stilul lui de viata? Cum poti sa te opresti din cheltuitul haotic la primele semne ca s-ar putea sa ramai fara bani?