E un titlu pompos, de mare fita, nu?

Ete na, ca a fost musai sa o fac si pe asta. Nu, culmea, nu am ales eu, dependenta de ciocolata, sa renunt la toate bunataturile (dulci) ale vietii, insa daca a trebuit sa o fac, am facut-o. Ca idee, povestea ce decurge de peste o luna zice: fara zahar (exceptie: stevie), fara fructe, fara lactate, fara nuci de orice fel (exceptie nuca de cocos), fara gluten (atentie la pastele fara gluten ca au zahar!) si… chiar daca mai e ceva, nu conteaza. 😉

Mi-a luat vreo 3 saptamani sa ma obisnuiesc cu ideea ca va urma o vreme in care nu o sa pot consuma aceste alimente, iar cand am inceput, dusa am fost!

In primele zile mi-a fost foarte, foarte greu sa imi gasesc locul. Asa mi-am dat seama ca ma premiam cu cate o coscuta de ciocolata zi de zi, ca saream peste mese si le inlocuiam cu dulce si ca… nu consumam destula apa. Asa ca, in primele zile, a fost nevoie sa mananc foarte mult si sa inlocuiesc cu ceva ciocolata.

Asa am ajuns sa imi organizez mesele, sa imi fac meniu (ca nu sunt tocmai o draguta si o amabila cand sunt obosita sau nemancata) si sa consum multaaa apa. A doua constatare facuta a fost ca am ajuns sa mananc multa carne. Favorita mea e carnea de pui facuta la doubletta, insa in lipsa de doubletta sau tava de cuptor XXL cu capac, am ales sa folosesc pungile de cuptor.

Orezul cu legume chinezesti, marele meu favorit, a fost primul lovit grav de restrictia la lactate (nu prea folosesc ulei la gatit, de obicei pun unt :D), insa untul de cocos a venit tare voios in intampinarea nevoii mele. Si a facut o treaba minunata, daca ma intrebati pe mine! 🙂

Credeam ca va fi o mare corvoada, ca nu voi avea ce manca, ca vai! si ioi! ce napasta pe capul meu! Cand colo, a fost chiar ok. Am invatat sa respect orele de masa, sa imi fac un meniu, sa nu mai inlocuiesc mesele cu gustari hipercalorice, sa beau apaaa si sa imi potolesc poftele… mirosind (dupa ce ai consumat banane sau mere ani intregi, chiar e de ajuns sa le mirosi ca sa iti amintesti gustul lor). In fata atator restrictii, ma gandeam ca cel mai mult imi va lipsi ciocolata (cum altfel? ca doar dependenta de ciocolata trebuie mentinuta), insa am constatat cu uimire ca imi lipseau fructele, sushi-ul romanesc (paine cu unt, slanina si ceapa  – cu accent pe pita calda), cerealele cu lapte si alte chestii neciocolatoase. Bine ca n-am pus pariu pe subiect, ca pierdeam lejer! :))

Dupa o luna, a mai ramas doar glutenul pe lista restrictiilor, asa ca mai am de asteptat pana la mult poftita pita calda cu unt, sare, telemea si rosii… Iar acum, odata scapata de dependenta de zahar, ma gandesc ca mi-ar fi mai bine sa raman asa. Moderatia e cheia, pana la urma, asa ca mai putine procesate, mai multe etichete citite* si mai multa apa nu au ce sa faca rau!

In ultimul rand, regimul nu pot zice ca a ajutat cantarul sa isi dea ochii peste cap (nu asta a fost scopul lui, oricum), insa centimetrul cu siguranta a observat diferenta.

Asadar, daca ai de scos din alimentatie genul asta de produse, nu te panica. E nevoie doar de putina planificare si totul va fi bine! 🙂

*sa fereasca Sfantul cate produse au gluten in compozitie (iaurt, sos de rosii?!) sau sub cate denumiri e zaharul prezentat pe etichetele produselor pe care le cumparam de obicei.

sursa imagine: Art by Mollycules @buddhadoodles.com