>Astazi a fost o zi speciala, pare-se. Copila blonda si-a schimbat numele in dra Doctor Stomatolog Blond, dar nu un doctor cu doua maini stangi, ci cu una dreapta si una stanga, prima fiind ferma si pe pozitie.
Recunosc ca ceea ce mi s-a intamplat mie azi nu are o importante de aceeasi amploare cu cea a Drei (Doctor) Copila blonda, insa imi apartine chiar mie iar satisfactia adusa o egaleaza pe cea a Copilei.
Deci…
A fost asa bine. N-am baut Red Bull si totusi simteam ca am aripi (in caz ca te-ntrebasi: nu, nu mi-am luat zborul). Am fost la facultate, am facut niste probleme, la tabla. Nimic spectaculos pana aici, nu? Uite ca nu-i asa: colegii au fost super – erau pusi pe glume, bancuri si prostii – profu’ era super detasat, ca-n totdeauna ce-i drept, si eu – desi am avut putin trac la inceput – m-am descurcat.
Am stat cam o ora la tabla. Si uite ca-n ora aia n-am simtit ca-s racita, nu ma mai durea capul, nu mai imi curgea nasul, ziceai ca n-am nici pe naiba! M-am simtit super bine (din pacate, cuvintele astea sunt prea seci pentru a contura dimensiunile adevarate ale satisfactiei mele). Nu, n-a fost prima data cand am iesit la tabla ca sa fac sau sa explic ceva, insa de obicei era totul sec.
Partea neplacuta a fost cand am revenit in banca, ca pana cand mi s-a actualizat pozitia pe gprs, am si inceput sa stranut: raceala & co a revenit pe pozitie…
Si cu toate astea, mi-a ramas in suflet imensa bucurie provocata de acea ora in care aveam aripi si nu zburam, eram racita dar n-aveam nici un simptom care sa sustina afirmatia asta, faceam un lucru banal care totusi insemna foarte mult pentru mine, atunci.
Acum mi-a ramas doar amintirea acelei ore. Si acea amintire ma consoleaza acum, cand stranut intr-una si ma doare capul. Stiu ca exista lucruri care-ti iau durerea cu mana. Stiu ca se poate ca atunci cand ti-e rau, un lucru banal sa te faca sa te simti mai bine.
Si, ca sa va gadiliti putin urechile, va recomand:
OOhhhhh!! ddddearrr!!
Better hang onto something!
I think he’s going to blow!
Aaaaahhhhhccchhhhoooo!!!
>esti o profa roz sau nu? :p
>Da! Si pixul mi-era roz :)) si inca de-ala parfumat, chinezesc cum erau pe la toate chioscurile cand eram mici :))
>Maaaaaaaaaaaaaaiiiii Ioana, pai tu scrii bine mai. Ai talent, mai copila (a se atasa un zambet aici, ca nu stiu sa pun de pe tastatura, nu te supara de apelativ, imi sta in fire sa=l folosesc). Mai ce fain! Sunt impresionat. Sincer.
>Iti multumesc foarte mult, Liviu! Si chiar m-a binedispus apelativul tau, avand in vedere ca raceala inca ma tine in lanturi :(…
Ma bucur ca ai revenit 🙂
>Pai daca scrii asa o sa mai revin. Clar. No bine, copila, vezi de raceala, sa nu se agraveze, ca nu e bine. Ha, ha, vorbesc ca un batran. Of, of.
>Multumesc. Te astept cu drag!