Se face mare tam-tam in ultima vreme pe tema majorarii cu 50% a salariilor profesorilor. Oricum, suntem constienti ca aceasta chestiune are 2 taisuri.

Sunt contra majorarii salariilor din cauza trendului negativ de pe bursa. Avand in vedere ca trebuie sa pazim economia inarmati pana-n dinti, majorarea asta ar duce la cresterea inflatiei. Lucru pe care sigur nu-l dorim. Iar daca nu uitam in jur, o sa vedem ca salariile sunt inghetate, si mai degraba se fac disponibilizari decat majorari de salarii.

Sunt pentru majorarea salariilor doar pentru profesorii pre-universitari tineri, care nu isi pot permite un trai decent din salariul ala. Si eventual pentru asistentii universitari.

Oricum, sunt tot felul de grade pe care le iau profii si care le maresc salariile. Sau sporuri de munca. Sau de dirigentie. Sau vechimea. Sau meditatiile. Dar de cate dintre acestea poate sa profite un profesor tanar? Pentru grade trebuie sa treaca cativa ani pana cand mai invata nu-stiu-ce si da examen, sporurile de munca sunt nesemnificative, dirigentiile nu prea sunt date pe mana profilor tineri, iar in ceea ce priveste meditatiile, cati parinti isi trimit copii la profi tineri, a caror abilitate, talent, pasiune nu este cunoscuta, ca sa nu mai vorbim de realizarile fostilor elevi. Ca de fapt atunci cand alegi un profesor, te interesezi cat de bine preda si daca au fost irositi degeaba sau nu banii dati pe meditatii. Sau nu?

Iar pe de alta parte, toata chestia asta cu salariile mici a creat o capcana: profii nu se mai sinchisesc la scoala sa predea asa cum trebuie, sa explice iar si iar, constienti fiind de faptul ca, oricum, elevii o sa apeleze la meditatii inainte de examene, sau si mai bine, incepand din generala pana la terminarea liceului. Si cand ajung la facultate, obisnuiti fiind sa-i impinga cineva de la spate si/sau sa-i indrume la fiecare tema, se panicheaza vazand volumul mare de informatii care trebuie ingerata si procesata. Renunta la facultate, invocand motive de genul „Mama, profii astia nu-s normali. Au niste pretentii!” (din capitolul „nota buna o iau eu, nota mica mi-o da proful”) si aleg sa mearga in Spania la cules de capsunele… si poate portofele (este ceva melodie cu versurile astea).

Daca lucrurile merg tot asa, in cativa ani, sistemul educational va fi mai mult decat varza.

Dpdv al profesorilor, acum sunt cu hăţurile in mana. Daca nu reusesc acum, inainte de alegeri, sa obtina ce vor, pana la urmatoarele alegeri probabil vor fi tot amanati.

Care din cele 2 taisuri e de preferat?