Sa nu va inchipuiti ca am reusit sa iau cadouri la toata lumea… nici vorba. Ieri a fost de-abia inceputul. Macar ma bucur ca am reusit sa stric banii doar pe chestii de care [chiar] aveam nevoie si nu pe tot felul de nimicuri sau noi suporturi de praf… 🙂

Si am vazut ca a inceput o super-campanie, intr-un moment tocmai bun: in vreo 5 minute a fost impanzit centrul comercial de vreo cativa [muuulti] oameni care imparteau fluturasi: FII TREAZ DE SARBATORI! [campanie dedicata reducerii consumului de alcool de sarbatori].

In fine, am cam deraiat de la subiect. Intr-unul din super-hiper-mega-merketurile vizitate, caserita avea un nume in ton cu sarbatoarea ce ar fi frumos sa ne patrunda in piele si suflete , si anume Craciun.

Vad eu ecusonul cu numele si colturile gurii mi se ridica incet. Astept frumos sa ajung la rand, dupa care incep frumos:
– Buna seara. Deci dumneavoastra sunteti doamna Craciun!

– Buna seara. Da. De ce? [nu s-a prins inca despre ce e vorba]

– Pai sa stiu si eu cu cine trebuie sa vorbesc. [doamna s-a blocat putin, lumea din jurul meu a inceput sa intinda urechile, prietenul meu nu intelegea de ce ma leg de biata femeie…]

– Despre…?

– [razand] Cui sa-i dau scrisorica sa fiu sigura ca primesc ce vreau de la Mos Craciun anul asta… [evident, nu?!]

[o clipa de pauza, pe urma hohote de ras: si din partea doamnei, si din partea auditorilor, si din partea prietenului]

– Aaaa… Da, cred ca sunt cam singura din zona care chiar are ceva concret in comun cu Craciunul…

Momentul a fost memorabil, hohotele de ras la fel, dar faptul ca am scos-o pe doamna din monotonia scanarii produselor si a incasarii banilor, pentru a o delecta cu o mica gluma, se incadreaza in momentele reclamelor “unele lucruri sunt de nepretuit, dar pentru restul folositi Mastercard”.