>… n-am avea suficiente medicamente.

Ca orice studentii ai unei facultati ce se respecta, si noi ne-am facut acum ceva timp un grup pe yahoo. Toate bune si frumoase, doar ca nu prea primesti raspunsuri la mail. De exemplu, daca vrei sa-ti cunosti colegii si propui o iesire in oras intr-o seara, primesti vreo cateva raspunsuri de lauda a intentie si de confirmare a prezentei. Si te-ai scos.
Insa daca intrebi ceva despre o data de examen la o materie optionala, despre detaliile sau deadlineul unui proiect… pauza. Nu e nimeni in capatul celalalt al firului tastaturii sa-ti scrie ceva. Nici azi, nici maine, nici peste o saptamana…
O alta minunatie este greutatea in exprimare. Daca dai un mini-search, o sa observi ca majoritatea titlurilor sunt de gen “intrebare”, “ajutati-ma”, “help”. Rareori gasesti cate un “autor” inspirat care sa zica “referitor la materia X”, “data examen Y”, “banchet”… nu de alta, dar daca vrei sa cauti un mesaj de acum 3 saptamani, nu ai succes decat daca le iei pe rand, frumos, pe toate in parte…
Si acum ce-i drept, nu primesti raspuns pe grup, nu primesti, asta este. Dar te duci si tu ca tot omul la faculta, dai “buna ziua” frumos si mai intrebi pe unul altul, care ti se pare mai rasarit, cate o informatie menita sa te ajute sa-ti faci si tu treba cum trebuie. Iar nimic. Interlocutorul ridica usor din umeri, uitandu-se nedumerit la tine si intrebandu-se parca “ce l-o apucat pe asta sa intrebe despre proiect? ca doar nu arde… tocilar, da-i pace”…

Iaca asa, daca te mai si incumeti sa lucrezi in timpul facultatii, ori ai un copil sau faci naveta, si nu ai cum sa fii prezent la fiecare curs/seminar nu ai de unde culege informatiile necesare. Nu ai de unde. Toti ridica din umeri, toti se uita stramb la tine. Poate ca as intelege ca nu vrea sa-ti dea nimeni imprumut ultimul seminar pentru ca, in timp ce omul isi storcea neuronii facand te miri ce problema, tu iti parfumai incaperea sufocata de elefantul pe nume “Lene” frecand elegant si cu miscari circulare menta…

Nu in ultimul rand, in grupul ala sunt si profi, care prefera sa te poarte pe drumuri tot a doua saptamana, daca nu chiar saptamanal [si da, exista si oameni care te pun pe drumuri si mai rar de atata], de la cea mai matinala ora din zi pana la ultimul curs din noapte, pana la faculta, ca sa constati tu ca sala in care trebuia sa se tina cursul fie e goala, fie e plina de oameni revoltati ca a trecut deja sfertul academic dublat si proful inca nu si-a facut aparitia. In loc sa ia bietul mouse la cateva clickuri si tastatura la niste batai cu varfuri de degete, sa trimita lejer pe grup un mail de genul “ora de x din data de d nu se va tine. profu’ “, ca si asa nu ne intereseaza motivul, si asa in loc sa fie blagoslovit si lustruit cu ou si otet verbal, i-ar zice macar cineva un “bogdaproste” cu coltul gurii si s-ar intoarce probabil pe partea cealalta sa-si continue somnul pierdut azi-noapte pe la chef.

Dar, dom’le, grupul ala e facut din spirit de solidaritate, sa poti pune o intrebare si sa si primesti raspuns, sa poti organiza o iesire in grup, sa poti planifica un banchet cum se cuvine si sa afli din timp daca merita sa te infofolesti si sa iesi afara in frig ca sa primesti si tu macar o prezenta la materia lui Zorescu. Pare-se ca nimeni nu invata, nimeni nu stie nimic, nimanui nu-i pasa… Si la sfarsit, cand se afiseaza rezultatele la examen, ghici cine ia 10, huh? [nu, nu eu. ci colega care ridica din umeri avand cu o privire tampa drept raspuns la intrebarea ta]

In fine, da’ avem grup? Avem…