>
Am visat azi-noapte ca faceam un proiect de acest gen: aveam case, blocuri, alei, copacei vopsiti cu grija cu verde si maro, masini parcate in fata caselor si parcuri pentru copii… Cand m-am trezit, primul lucru care mi-a venit in minte a fost imaginea proiectului meu. Mi-am amintit ce visasem si, in leneveala dinainte sa ma despart cu totul de pat in dimineata asta, am continuat proiectul…
Faza e ca eu n-am vrut sa dau la arhitectura, desi am luat ore de desen liber si desen tehnic. M-au ajutat destul de mult acele ore, dar cel mai evident ajutor a fost acela ca am luat decizia de a nu da la arhitectura in urma orelor luate. Eu n-am avut niciodata rabdare sa stau ore intregi sa desenez scaunul din bucatarie, privit din toate unghiurile samd. Nici cand a trebuit sa desenez o veioza fara abajur nu am putut sta foarte mult timp locului, mai ales ca nici nu-mi prea venea sa ma apuc… Cu desenul tehnic a fost mult mai palpitant: ala chiar imi placea. Transpunerea punctelor in cele 4 dimensiuni, sau diferite grosimi de linii care, privite de un ochi specializat, inseamnau mult mai mult decat niste amarate de linii trasate cu un creion neascutit…
Asa ca am luat decizia de a nu-mi irosi cativa ani invatand sa desenez diverse, daca rabdarea pentru chestiile de baza imi lipsea. Bineinteles ca mi se pareau foarte interesante proiectele alea de casa facute pe calculator si atasate revistelor gen “Proiectul casei mele”, mi se parea de-a dreptul palpitanta iesirea in lume alaturi de macheta oraselului tau in miniatura, pentru care ai lucrat ultima jumatate de an, intepandu-te de enspe mii de ori si lipindu-ti degetele unele de altele, pentru ca ai renuntat la cateva ore bune de somn pe motiv ca ai ramas in urma cu lucrul atunci cand ai iesit in oras… Pana la urma, degeaba par interesante si palpitante chestiile astea, daca eu n-aveam rabdare sa fac partea de baza: sa desenez… ore intregi pe zi, dedicate studierii obiectelor, transpunerii lor in spatiul liber de pe coala de hartie si hasurarii umbrelor, in asa fel incat, dintr-o simpla privire, sa vizualizezi nu doar obiectul, ci sa stii si ce textura are acesta…
Si uite asa m-a bantuia un gand… oare trebuia sa dau totusi la arhitectura? Sa ma chinui zile si nopti intregi desenand si invatand chestii de genul asta, prima data pentru admiterea la facultate, iar pe urma pentru tot restul vietii mele/posibilei mele cariere?
M-am dat jos din pat si am pornit televizorul… erau reclame. De fapt, era o reclama care-mi chiar placea. M-am linistit. Nu trebuia sa dau la arhitectura. E bine aici unde sunt, la marketing. Asta am rabdare sa fac. Si chef. Si imi chiar dau silinta sa iasa bine, pentru ca sunt in stare sa stau ore intregi si sa gandesc detaliile care fac diferenta. Si pot sa si desenez in voie, cand si ce vreau, fara sa fie necesar sa fac asta tot timpul.
Pana la urma, suntem inconjurati de vise. Unele care se transforma in teluri de atins in viata, iar altele care raman amintiri ale unei idei exploatate de subconstient in noapte, in somn.
ps: foarte tare reclama asta… imi place
>Hmm, zice ca filmuletul nu e available in my country 😀 Mie cred că mi-ar fi surâs ideea să fiu la arhitectură. Din păcate n-am fost niciodată bun nici la desen liber, nici la cel tehnic.
>Din moment ce esti la Poli, chiar nu cred ca nu te-ai fi descurcat la desen, fie el chiar si tehnic 🙂
ps: rezolvam noi cumva sa livram filmuletul si in tara ta 😛
>Bună reclamă…era tehnologiei 😀
>Multam, tare reclama 🙂
>tare reclama. ai un blog fain. cum naiba ai reusit sa-ti pui WP Cumulus pe blogspot? 😀 daca ai sa-mi dai vreun sfat in legatura cu asta, let me know 🙂