Azi-noapte, pe drum inspre casa, desi eram teribil de obosita, am gasit un motiv sa zambesc. 

Stateam frumos in pe scaunul din dreapta al masinii si priveam masinile si luminile pe langa care treceam. La un moment dat, am inchis ochii… mi-era atat de somn incat nu mai rezistam. Dupa putin timp, am inceput sa simt adierea vantului in parul meu (erau geamurile masinii deschise) si am avut timp sa meditez la ziua care trecuse, la cel care imi era alturi si la sentimentele noastre. Cateva clipe mai tarziu, eram invaluita de o stare de calm foarte placuta care m-a binedispus. 

Am coborat din masina zambind si nu-mi venea sa cred cat de simplu a fost sa trec dintr-o stare de ignoranta completa intr-una vesela. Incercati si voi sa inchideti pentru cateva clipe ochii (nu la volan si nici un autobuze – nu dorim accidente si nici sa usuram munca hotilor) si sa permiteti si celorlalte simturi sa perceapa mediul inconjurator.