>
Intotdeauna alerg dupa autobuz, desi stiu ca dupa barbati si autobuze nu trebuie sa alegi niciodata, ca intotdeauna vine altul.
Dar in dimineata asta, finalul a fost altul: in loc sa raman in statie bosumflata ca soferii nu se uita in oglinda laterala dreapta inainte sa plece din statia de la capat de linie (mai ales ca in capat de linie stationeaza o vreme), am zarit ca prima usa a autobuzului se deschide. Nesperata miscare! M-am minunat putin de ce a deschis prima usa, cand eu eram la ultima, dar m-am pus in miscare pentru a nu rata sansa. Cand am urcat, s-a intors soferul catre mine si mi-a spus zambind: “V-am zarit in ultima clipa. Ce noroc!”. M-a suprins reactia lui, dar m-a si facut sa zambesc, de dimineata.
Voi ce motive sa zambiti ati avut azi?
ps: Mi se mai intampla sa alerg dupa autobuze, dar de obicei cand le iau din capat de linie le cam astept o vreme, rareori nimeresc unul pe punct de plecare. De obicei, ori nu-s in statie, ori is plecate de 2-3 minute.
Categories: the yellow smiley face
