In liceu aveam aproximativ 33 de ore pe saptamana. In primul an de facutate, aveam 18, cu tot cu cursuri. Ca orice boboc, faci act de prezenta la cursuri, la seminarii, la laboratoare, la ce-o fi, dupa care te prinzi ca nu la toate conteaza (se puncteaza) prezenta ta fizica, asa ca incepi sa o intinzi pe la sucuri, cafele, povesti cu noii colegi.
Viata ta devine tot mai interesanta, iar cursurile nu incep intotdeauna la ora 8 dimineata, ceea ce iti permite sa lungesti chefurile si povestile pana cand apune luna. Dupa cateva saptamani (nu, la facultate nu mai ai nevoie de luni ca sa te adaptezi si sa iei decizii, pentru ca timpul incepe sa apese pedala de acceleratie), incepi tu sa te prinzi ca e atat de greu sa mergi la faculta si atat de simplu sa organizezi o iesire cu colegii, incat aproape ca nu-ti mai vine sa dai pe la cursuri. Deja a trecut suficient timp si te-ai prins cam care iti sunt colegii care sunt in banca ora de ora, curs de curs, iar cum un xerox gasesti la orice colt de bloc, preferi sa iti canalizezi energia pe socializat cu colegii.
Pana cand?
Eu una m-am saturat inainte de prima sesiune, drept urmare am pus mana si mi-am facut un CV. Unul bun de descretit fruntile celor de la Resurse Umane, ce-i drept, dar l-am facut. Pe urma m-am prins ca ceva nu e ok (rezultatele intarziau sa apara), asa ca am mai citit cate ceva si am facut un altul. Cateva luni mai tarziu, dupa 2 interviuri mai mult decat lalaite si intarziate (a durat 1 luna jumate pana cand m-au sunat sa ma cheme la interviu, apoi 2 luni pana cand m-au chemat la un altul), aveam primul meu job. Pe un salar destul de mic, daca e sa ma gandesc acuma, dar eram super-extra-mega incantata ca aveam si eu banii mei.
Bineinteles ca am inceput sa vad viata / scoala cu alti ochii si ma enervam de fiecare data cand conta prezenta la seminarii si nimeni nu vroia sa ma primeasca la ora cu alta grupa (existau suficiente grupe ca sa-mi permit sa merg la ore dupa servici, insa e cam greu sa multumesti profesorii). Asa ca, dupa ce in primul an de facultate am sters praful de pe scaunele unor localuri intens frecventate de studenti si mergeam vreo 10-12 ore din cele 18 la facultate, am ajuns sa am un program extrem de incarcat: serviciu de la 8 la 5, urmat de facultate de la 5 jumate la 9. Cateodata ma mai invoiam cate o ora de la servici ca sa pot merge la cursurile ce se tineau de la 7 dimineata.
Asta se intampla oamenilor care n-au stare (a se citi “activi”) si care, datorita lipsei de ocupatie din prima sesiunea din viata lor, in care de obicei tremura fundul pantalonilor la toti studentii (ca doar numai chestii gen “proful ala e sever”, “proful ala ii pica pe toti”, “proful ala de subiecte grele”), pe langa toate cele 7 sau 8 carti + cursuri de invatat pentru examene, mai au chef / vreme de citit si 3 carti de beletristica, intre examene. In sesiunile urmatoare n-am mai citit atata, pentru ca nu-mi convenea sa-mi stric toate zilele de concediu pe sesiune, asa ca am invatat (din mers) cel mai important lucru pe care il stie un student: in facultate, in noaptea dinaintea examenului, se ingrasa porcul! Degeaba inveti un an intreg si mergi la cursuri, daca in ziua de dinaninte de examen nu revizuiesti toata materia…
Si asa am facut eu 4 din cei 5 ani de facultate (licenta + master) in paralel cu un servici cu norma intreaga. Momentan nu-mi pare rau ca am ratat o tona de chefuri si ca mi-am dat cei mai frumosi ani din viata pe o activitate pe care sigur o voi mai face inca vreo 40 de ani, insa s-ar putea ca, pe masura ce trece timpul, sa regret alegerea facuta. Desi… am iesit cu un avantaj major din toate astea: m-am angajat inainte de criza, iar in momentul in care am terminat facultatea eu aveam deja experienta in campul muncii.
Tu care varianta o preferi: job sau chefuri in timpul facultatii si de ce? Mersi!
Categories: aberatii dezordonate, amintiri, da-o-ncolo, diverse
>Eu unul nu prea am preferat jobul si facultatea in acelasi timp din cauza ca nu eram sigur ca pot sa fac asta. Asa ca am stat pe fundul meu 3 ani de faculta, am invatat, m-am si distrat.. si am inceput sa fac ceea ce imi place sub forma de voluntariat… dupa 3 ani de faculta si voluntariat totul s-a transformat in job. Apoi dupa master a mai venit o oportunitate asa ca acum am 2 joburi. Si in plus lucrez chiar in domneniul in care am absolvit…
Insa daca se poate face faculta/job asa cum ai facut-o tu de ce nu? felicitari
>E adevarat ca iti fortezi putin limitele si ca trebuie sa inveti sa iti stabilesti niste prioritati, insa nu e imposibil.
Te felicit ca ai ajuns sa lucrezi in domeniu! E mare lucru asta in ziua de azi, din pacate.
Si iti multumesc, Alex!