Am cunoscut multi oameni care afirmau cu tarie ca nu le place numele lor si care au gasit tot felul de porecle sau prescurtari ale numelui menite sa ii scuteasca de asocierea cu prenumele nedorit. La fel cum am cunoscut oameni care aveau “fata” de un anumit prenume, sau opusul. Iar celor carora numele nu li se potrivea de nici o culoare, mi-era foarte greu sa le zic Xulescu, ca nu reuseam sa le retin prenumele.

Oricum, mie-mi place numele meu. Pe bune! Nu cred ca mi s-ar fi potrivit un alt nume si nici nu cred ca m-as fi putut asocia cumva unui alt nume. Nu ca m-as fi pus vreodata in situatia de a-mi schimba numele, ca sa vad cat de bine mi se potriveste. Insa in ultima vreme am inceput sa fiu asociata cu numele blogului, asa ca trecerea de la Ioana la Roz s-a facut destul de repede si m-a facut sa fiu mandra de mine. Iar pentru asta va multumesc! 😛

Un pupic roz pentru fiecare dintre voi si cate un pupic pentru toti sarbatoritii zilei!