Oamenii civilizati si caldurosi.
Nu e traficul asa aglomerat ca in Cluj, dar oamenii astia au o rabdare si un calm in trafic ca ma gandeam cateodata ca trebuie sa aiba ceva baterii reincarcabile pentru asta, ca au prea multa rabdare! Dar nu, nu e vorba de baterii, ci de educatie. Si ca apt interesant, semafoarele sunt dincolo de intersectie sau suspendate in mijlocul ei, nu ca la noi: inainte de intersectie.
In orice magazin ai intra, vanzatorii te intampina cu un zambet larg si te intreaba “ce mai faci?” de te fac sa crezi ca chiar sunteti buni prieteni ce nu v-ati mai vazut demult. Apoi vin cu tine printre rafturi si-ti arata si-ti explica orice vrei sa stii. Si n-are rost sa vorbim de reducerile care chiar is reduceri la ei. 😀
Desi pe drumul de la hotel spre mall (15 minute de mers pe jos), nu era nici un cos de gunoi, nu erau gunoaie pe jos. Si nici nu cred c-am vazut vreun cos de gunoi undeva prin oras. Dar nici chestii aruncate pe jos n-am vazut.
Peisajele.
Au mare grija de natura. In plus, pe langa casa, au cate o veverita, un iepure, animale de-astea, normale. 😛 Coabitare de rang inalt.
Musai va trebui sa ma mai duc odata incolo, de preferat in septembrie – octombrie, sa vad “foliage”-ul cu care se tot lauda si cat de diferit e de culorile toamnei la noi.
Cartofii prajiti.
Aproape orice mananci, vine insotit de o portie de cartofi prajiti. 😀 Sucul de portocale e tare bun, dar nici la micul dejun cu omleta si bacon n-as renunta. Iar clatitele cu dulceata de mar si sirop de artar… asa viata sa tot ai! (Alaturi de o metoda buna de ars calorii :-P)
Ce nu mi-a placut e ca au portiile foarte mari! Si nici nu poti sa-ti comanzi jumatate de portie sau meniu de copii… 🙁
Cu toate astea, in Burlington nu sunt atat de multi oameni obezi. De fapt, nici nu imi amintesc sa fi vazut vreunul. Oameni grasi, da, dar nu obezi.
Si ar mai fi si altele, dar astea mi-au venit acum in minte si le-am notat in ordinea importantei. 🙂
sursa imagine
Un pic mai incolo de Burlington, pe malul celalalt al Lake Champlain, este un orasel numit Plattsburgh (si, implicit, un alt stat – New York), in care mi-am petrecut eu cateva luni din anul 2006.
Subscriu in totalitate la observatiile tale. Totusi, rabdarea americanilor este uneori exasperanta. Sa opresti din 20 in 20 de metri, la fiecare intersectie a unei localitati in care trece o masina la jumatate de ora, poate face un european cu nervii. 😀
P.S. Cea mai buna chestie la sucul de portocale e ca acolo se gaseste in cantitati industriale, la PET-uri de un galon. 😀
Intr-adevar, europenii pot face cu nervii in traficul din orase, insa pe autostrazile cu 4 benzi… 😀
ps: de acord 😉
Bine ai venit!