Asemenea operelor lui IL Caragiale, care pot fi actuale si dupa atatia zeci de ani de la creare, acest film pare a ilustra situatia cotidiana, desi prezinta viata la cateva luni dupa Revolutia din ’89: directorul circului nu are de unde sa dea banii pentru salarii, insa gaseste o cale de iesire din care i-ar pica si lui ceva…  Situatia pare destul de actuala, nu?

No bun. Desi inceputul filmului e sumbru, iar decorurile care ilustreaza perfect situatia post-revolutie te teleporteaza inapoi in timp (timpul ala pe care eu nu mi-l amintesc, dar pe care il cunosc datorita tuturor filmelor romanesti care ilustreaza de minune aceea perioada), e totusi vorba despre o comedie. O comedie spumoasa la care am ras cu pofta, de la care am retinut cateva replici demne de starnit rasete si buna-dispozitie in cadrele potrivite, cu o muzica exceptionala (daca va zic ca Goran Bregovic s-a ocupat de coloana sonora, ma credeti sigur). Trebuie sa recunosc ca au fost anumite momente in care imi venea sa ma ridic de pe scaun si sa dansez, iar pentru ca spectatorul sa traiasca atat de bine actiunea filmului, e nevoie de ceva calitate a acestuia.

E de apreciat faptul ca pentru acest film au fost reproduse decoruri cu o precizie exceptionala, chiar daca bugetul filmului nu era tocmai generos. Iar tiganii pe care ii vedeti in film n-au studii de specialitate, si pe durata prezentei pe platou de filmare au facut un singur lucru: au petrecut, fie ca se filma, fie ca nu.

Iar ursoaica in jurul careia s-a derulat actiunea a facut actorii sa ramana cu un nod in gat, vazand ca pe marginea platoului de filmare exista o ambulanta si un vanator veritabil. Si cand ma gandesc in cate cadre din  film actorii stau in cusca ursoaicei…

Va recomand cu caldura sa mergeti sa vizionati acest film, care inca nu m-am hotarat daca vi-l prezint ca si o comedie sau un musical… Mai bine mergeti sa-l vedeti si-mi spuneti voi in ce categorie intra.

A, da, inca o chestie: spuneti-mi va rog cate masini de spalat vedeti in film? 😀